Un singur vot - ARC

Am scris proiectul ARC dintr-o suflare. A durat mai mult pana cand am conturat ideea. L-am scris dintr-o suflare pentru ca am crezut in el si pentru ca stiam ca tinerii au nevoie de un asemenea proiect. Si se pare ca si cei de la Raiffeisen Comunitati au fost de aceeasi parere.

Am trecut de prima etapa. Pentru mine e primul proiect la care am scris si eu si primeste sanse de reusita. Din cauza asta vestea ca am trecut de prima etapa a fost emotionanta.

A mai urmat apoi o perioada de munca pentru a depune varianta finala. Am cizelat ideea. Mi-am dat seama inca o data ca tinerii din Iasi au nevoie de un astfel de proiect. Au nevoie de sprijin pentru a-si pune ideile in aplicare, pentru a sti cum sa faca rost de resursele de care au nevoie si cum sa isi promoveze actiunile. Detalii despre proiect gasiti aici http://raiffeisencomunitati.ro/proiecte/arc-actionam-responsabil-pentru-comunitate/. Daca nu puteti accesa linkul inseamna ca trebuie sa va faceti cont pe site (asta e conditia finantatorului, nu a noastra). Puteti gasi acolo si alte proiecte interesante. Puteti vota orice proiect doriti.
Eu va vorbesc despre proiectul asta pentru ca il cunosc cel mai bine si pentru ca ma regasesc in el. Vreau sa Actionam Responsabil pentru Comunitate (ARC) impreuna! Daca va doriti si voi acelasi lucru, nu trebuie decat sa dati un singur vot... si sa le spuneti si altora de initiativa noastra.

Respir în fugă

Sunt oameni care nu fac decât să trăiască în trecut sau în viitor. Sunt oameni care nu văd ziua de azi pentru că se gândesc la cea de mâine. Sunt oameni care nu se gândesc decât la felul în care și-ar putea repara greșelile din trecut.  Sunt oameni vii dar morți.
Oameni care își caută pasiuni cu fruntea în jos. Oameni care nu pot visa dincolo de zid. Oameni care așteaptă ca cineva/ceva să le bată la ușă. Oameni care nu vor să bată la ușă de teamă.
Lumi în care am vrea să fugim și locuri din care am vrea să plecăm. Sunete care zgârie sufletul sau îl înalță. Culori care ne țin pe marginea prăpastiei.
Minți neînțelese și voci neauzite.Oameni rătăciți.
O lume din care aș vrea să evadez. Un loc în care aș vrea să fug. O zi în care să trăiesc. Un glas pe care să-l ascult. O ușă deschisă.Vorbe cu înțeles. Un surâs.
Fiecare zi, fiecare clipă, fiecare pas trebuie să fie o încântare. Chiar dacă suntem oameni.

Discutii

De multe ori ma uit in jurul meu si vad oameni  care sunt preocupati de directia in care ne indreptam noi, oamenii. Asist destul de des la discutii legate de stadiul dezvoltarii umane in care am ajuns, glasuri ingrijorate privind viitorul si solutii care raman pierdute in vant. Discutiile astea sunt atat de multe incat uneori ma intreb daca toti oamenii din lumea asta sunt asa preocupati si ingrijorati in privinta asta sau doar eu am norocul de a ma invarti printre ei.

Nici macar nu stiu daca e un noroc. Imi dau seama ca noi suntem atat de blocati in probleme incat nu mai putem vedea lucrurile bune, nu ne mai putem bucura de lucrurile mici care ne fac fericiti. 

Am avut o perioada in care eram asaltata de discutii legate de politica. Si daca la inceput m-au atras, macar cat sa activeze acel strop de civism din mine, de la o vreme au inceput sa nu ma mai intereseze. Nu-mi place politica si nu vreau sa stiu prea multe pentru ca ma simt neputincioasa. Puterea mea nu e acelasi lucru cu puterea poporului. Merg la vot din conformism si nu din convingerea ca votul meu chiar poate face diferenta. Vointa mea nu corespunde cu vointa majoritatii, ceea ce face ca opinia mea sa nu conteze...decat in sondaje. Dar cum spuneam, acum nu ma mai intereseaza politica. Si recunosc ca ma simt mult mai linistita. Nu ma mai trezesc dimineata cu nerabdarea de a deschide televizorul pentru a vedea ce s-a mai intamplat. 

Ma trezesc insa aproape zilnic in mijlocul unor discutii despre nepasare, lipsa implicarii, mancare nesanatoasa, tineret needucat, sisteme deficitare si cate si mai cate. 

Astazi am asistat la o discutie legata de ``surprizele`` din mancarea noastra de zi cu zi. La drept vorbind, daca ar fi sa ne gandim cu adevarat la substantele pe care le contin alimentele pe care le cumparam astazi, cred ca am reusi sa stergem cu succes 90% din mancarurile din meniu. Numai gandindu-ma la ingredientele miraculoase din categoria substantelor chimice, organice, feroase/neferoase si cum or mai fi ele, as putea intra in depresia celui care sufera de foame pentru ca nu are ce manca.

Eu sunt constienta ca alimentele pe care le consumam noi astazi contin foarte multe substante periculoase. Insa la fel de constienta sunt si de faptul ca nu ma pot lipsi de ele cu desavarsire. Prefer sa le consum mai rar dar sa nu renunt de tot la ele. Prefer sa ma bucur o data la 2 luni de o mancare tip fast food si sa beau o data la jumatate de an o bautura carbogazoasa (o spun cu titlu generic pentru ca nu vreau sa fac reclama nimanui), iar atunci cand fac asta sa ma bucur cu tot sufletul de toate E-urile pe care le consum, decat sa fiu stresata  ca fiecare imbucatura, in fiecare zi imi poate face rau. Din cauza asta cred ca am sa incep sa spun Nu si discutiilor legate de mancarea nesanatoasa. Pentru ca e un stres suplimentar pe care nu vreau sa il port pe umeri. Nu vreau sa fiu ignoranta, vreau doar sa pot dormi linistita, cel putin din privinta asta.

Discutia de astazi m-a facut sa fiu constienta, inca o data, de faptul ca in fiecare zi consumam ``otravuri``. Si daca pe moment simteam ca nu mai vreau sa mananc nimic vreo 50 de ani de acum inainte, treptat mi-am zis ca asta e raul necesar cu care ma pot impaca, cel putin acuma. Ma pot bucura deopotriva de o rosie culeasa din gradina de la mama dar si de o felie de pizza cu ketchup facut din insecte.

Secretul este sa nu ma gandesc prea mult la asta....