Nu stiu daca am ceva personal cu societatea. Oricum, pe zi ce trece imi dau seama ca nu e chiar asa de buna pentru oameni, pe cat o promova Hobbes candva. Si astazi m-am gandit ca societatea ne face sa fim superficiali..de fapt.. activeaza superficialitatea din noi, pentru ca toti o avem dar asteptam momentul potrivit pentru a o activa (excludem cazurile in care unii oameni nu stiu decat sa fie superficiali).
Asadar facem parte dintr-o societate in care invatam sa calcam peste cadavre, sa nu ne pese de modul in care am ajuns intr-o anumita functie, sa nu ne intereseze parerile celorlalti si nici macar necazurile lor; toata lumea are probleme mai mari decat celalalt. Acum serios vorbind, oare cui nu i s-a intamplat vreodata sa se apuce de povestit o durere mare din suflet unui prieten, si sa ajunga la un moment dat, din consolat in consolant? Si uite asa, omul care era bun candva, acum devine nepasator la glasul celorlalti: ``Adica daca el nu a vrut sa ma asculte, eu de ce ar trebui sa ii ascult pe ceilalti?``
Si poate acesta nu e cel mai bun exemplu de superficialitate, asta e primul care mi-a venit in minte. Cu siguranta ca fiecare poate gasi unul mai bun. Ideea e ca in societate noi invatam sa nu mai fim solidari, altruisti, sensibili. Poate ca asta e doar problema societatii noastre, poate, din nou, mass-media e vinovata de toate. Si poate ca nu este atat de important sa aflam de unde apar toate schimbarile astea, problema care merita formulata ar fi: Oare pana unde se va ajunge in ritmul acesta?
5 comentarii:
Unde vom ajunge? Se poate observa cu ochiul liber în ce directţie "au plecat" mmulţi dintre noi. Cel mai trist e că oamenii puţintel superficiali îi încurajeazî şi susţin pe cei superficili de tot în demersul lor, încât au ajuns să îl considere ca facând parte din natura umană. Şi trist e şi faptul că noi, CEILALŢI, deşi îi considerăm ca făcând parte din a doua natură umnană - am început să ne obişnuim cu ei, să îi acceptăm, cu toate că ideile şi concepţiile acestora sunt greşite. Poate ar trebui să tragem un semnal de alarmă, şi să le spunem măcar să nu mai încerce să ne bage rahaturi pe gât, noi avem o gândire mai limpede, şi că nici măcar nu plecăm urechea la strigătele lor goale de înţeles. Şi tot filosofic vorbind, dacă ar trebui să ne întoarcem la starea de natură, după cum ne îndemna Rousseau, ar trebui să ne amintim că trebuie să fim buni, puri, să nu căutam toate mijloacele să FURĂM, să călcăm în picioare persoane, idei, valori şi demersuri pentru că ne dăm voie singuri. Altfel o mare stare de haos social s-ar forma, şi înlăturarea ei ar costa "eutanasierea multor jogodii" din societate, obişnuite să vorbească aiurea, să deschidă gura doar când le vine să râgâie, precum primatele, dar să le mai iasă şi nişte păsărele din când în când!
Nici nu mă aştept ca cititorii superficiali să înţeleagă acest mesaj, şi aş dori să îi aud mai mult vorbind pe cei care chiar au ceva de zis. Salutări "simţului sociologic" foarte fin al Ecaterinei!
Pentru a fi la unison cu subiectul ce se afla in plina dezbatere de catre colegii mei,acela de schimbare sociala se pare, este necesar de precizat faptul ca este din ce in ce mai evident fenomenul acesta de promovare a unor noi valori pe care noi le categorisim a fi gresite din start cum ar fi:superficialitatea , inselatoria etc. pe care la randul lor se pare ca le asimilam, sunt inradacinate (cu sau fara voia noastra)in mentalitatile noastre urmand ca apoi sa afirmam (noi sau generatiile viitoare) ca ele ar fi firesti noua oamenilor.Acum nu stiu ce sa spun ... rau pe pamant a fost din totdeauna : regii inselau pe cureteni ,boierii pe tarani...razboaie mondiale au mai fost... ce putem face? e acum mai rau ca niciodata? sa dezbatem... originile binelui si raului? Insa pentru a nu ne indeparta de la subiect este clar ca intreaga planeta chiar este supusa unei schimbari si sunt promovate odata cu aceasta si noi standarde, valori.. superficiale ideologii , credinte false , lipsite de continut, toate acestea ducand la o manipulare drept dovada fiind chiar insitutiile de invatamant cum ar fi universitatile - care sunt sau cel putin reperezinta forma cea mai avansata a cunoasterii pe care omul o are - produce absolventi in masa indiferent de cantitatea sau calitatea informatiei pe care o detine fiecare. De retinut dupa parerea mea este faptul ca societatea nu are nevoie de prea multi oameni destepti ci doar de cativa :care sa o conduca.
p.s. Cred ca ar trebui fixati niste parametri intre care sa discutam.. sau macar un titlu pentru ca asa putem bate campii :D haaac! parrrerea mea!
Adevarul e ca pe tema asta putem sa dezbatem la infinit pentru ca gravitatea problemei se pare ca o intalnim in toate circumstantele. Despre ce putem noi vorbi in buna cunostinta de cauza? Cred ca despre sistemul asta de invatamant din care facem noi parte si apoi despre sistemul locurilor de munca in care speram ca vom ajunge candva. Este adevarat ca toata lumea stie ca lumea trece printr-o schimbare la nivel macrosocial. Eu am vrut sa pun accent pe schimbarile la nivel micro, la nivelul individului, pentru ca astea sunt din pacate cele mai pregnante si cele mai daunatoare. Daca omul apuca un astfel de drum al schimbarii, al dezumanizarii, al ``desacralizarii`` daca este sa il citam pe un bun profesor de al nostru, atunci lumea este fara scapare. Oamenii fac societatea la fel cu tot ei o pot distruge. Si putem sa luam problema si in sens invers... societatea poate sa inalte pe culmi inalte individul, la fel cum poate sa il si transforme intr-un robot.
Exista aici o relatie de interdependenta pe care nu stiu cat de in masura suntem noi sa o delimitam corect. Tot ce putem sa facem este sa constatam aceasta tranzitie catre...ceva...si sa ne gandim ce mai putem sa facem.
Chiar daca suna patriotic, comunist, cum vreti voi sa-i spuneti, in noi sta puterea de a mai face ceva. Poate fi o lupta contra morilor de vant, sau poate nu, ideea e ca totusi nu putem sa stam asa, cu mainile in san sa privim declinul in toate formele sale.
Ca să subscriu la spusele colegilor mei... Îmi creşte inima când citesc această mică "dezbatere sociologică", şi cred că primul pas pentru o "mică schimbare" a fost făcut deja, din moment ce unii dintre noi au început să îşi pună întrebări, să formuleze "ipoteze de viaţă", să constate pe baza observaţiilor unele lucruri, să analizeze comportamente şi atitudini,şi să le enunţe în limbaj sociologic.
Referitor la cine ne conduce... cred că vom depăşi puţin domeniul sociologiei şi vom purcede în cel al politicii. Conducătorii noştri din ultimii 21 de ani mă îndoiessc de faptul că au dorit să servească numai interselor ţării şi a locuitorilor acesteia; am fost martori(neputiincioşi) de nenumărate ori la acte abuzive, de corupţie şi la tot felul de decizii nepotrivite. Noi- poporul deţinem numărul şi puterea, ei- conducătorii au autoritate şi legitimitate; prin urmare noi suntem cei care îi investim pe "aleşi" cu dreptul de a conduce şi ei ar trebui să ne reprezinte cum pot mai bine.
Semnalul de alarmă trebuie să vină din MODUL în care îi alegem, după ce criterii. Eu personal refuz să îi consider "conducători" pe aceia care înşrală la tot pasul. Şi din păcate schimbarea va veni numai dacă şi noi ne mai schimbăm atitudinea şi percepţia despre cum ar trebui să fie leaderii. Dacă noi acceptăm persoane mincinoase şi cu evidente lacune în conduita lor morală, dacă îî alegem direct- mai apoi nu mai avem nimic de făcut decât să+i privim cum ne fură în continuare. Dar dacă vom încerca să înlăturăm nu persoanele- ci tocmai preconcepţiile potrivit cărora cine fură, minte şi înşeală e mai tare şi mai mare, şansa spre a ajunge spre o societate ideală (de ce nu asemănătoare cu polisul grec ;)) )va deveni reală palpabilă. Bineînţeles, vorbesc despre o utopie, dar vă propun un exerciţiu de creaţie... încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi ca toată lumea să fie corectă şi cinceră, bună şi să trăiască în deplină înţelegere cu toată lumea!...
Roxana Mihaela
Trimiteți un comentariu