Ce a insemnat studentia pentru mine

Am intrat in Facultate plina de sperante, de vise si de entuziasm. Si toti anii astia am continuat sa fiu asa...sa pierd noptile gandindu-ma ca ``Daca nu acum, atunci cand?``, sa ma consum pentru fiecare vorba spusa sau pentru fiecare lucru ce parea sa strice planurile mele marete, sa cunosc oameni si locuri, sa invat lucruri noi, sa ma adaptez la oameni si la situatii neasteptate.
Si am facut toate astea fara sa simt nevoia unor momente de respiro, le-am facut incercand sa profit de fiecare minut ce trecea, pe toate la timpul lor, chiar daca uneori alergam in urma timpului rugandu-l sa mai zaboveasca un pic pentru a ma lasa sa ma bucur de toate. De multe ori le-am facut fara a sta prea mult pe ganduri, incercand sa profit de fiecare ocazie care se ivea, ocazie care nu intarzia sa apara niciodata.
Insa in ciuda tuturor incercarilor mele timpul a trecut mult prea repede. Privind acum la cea care pasea atunci increzatoare in Facultate si cea care iese acum cu un trecut bogat in amintiri si cu un viitor limitat nu pot decat sa imi dau seama ca totul s-a terminat mult prea repede si ca as fi avut nevoie de macar 5 ani pentru a ma putea bucura pe deplin de viata de student. Si mai ales, asa cum spunea un coleg de-al meu, as fi avut nevoie de mult mai multi ani de facultate pentru a-i cunoaste foarte bine pe toti cei cu care am socializat pana acum.
Toate experientele prin care am trecut m-au ajutat sa DEVIN, sa ma formez si sa ma indrept spre omul matur care va trebui candva sa isi ia viata in piept in adevaratul sens al cuvantului.
Pentru mine, studentia a fost cea mai minunata perioada din viata mea; iar lucrul acesta mi s-a aratat cel mai clar in timpul cursului festiv. Atunci mi-am dat seama ca, adunate, cursurile, examenele, petrecerile, reuniunile si toate zilele pe care le-am petrecut in prezenta unui grup destul de numeros, toate acestea fac parte dintr-un bagaj urias de amintiri pe care sunt sigura ca nu le voi uita niciodata. Iar lacrimile pe care fiecare le ascundea in coltul ochilor erau dovada vie a parerii de rau pentru ca se apropia momentul de final dar si a satisfactiei personale de a le fi trait pe fiecare in parte.
Cu foarte mare parere de rau mi-am dat seama astazi ca studentia mea de vis s-a terminat; ca nu ma voi mai putea bucura niciodata in aceeasi masura de lucrurile care ma caracterizau asa de bine, indiferent ce as face, ca trebuie sa imi pastrez amintirile foarte vii in minte pentru a le putea rememora la intalnirea de peste 10 ani si ca trebuie sa ma indrept usor spre o alta etapa a vietii mele.
Despre viitor nu vreau inca sa vorbesc. Nici entuziasm, nici nimic atunci cand ma gandesc la perioada de dupa licenta. Tot ce vreau sa mai conteze acum este prezentul, cele cateva zile care imi mai raman din studentie si sa imi intiparesc foarte bine in minte imaginea locurilor de care m-am atasat cel mai mult.
Nu exista un cuvant sa pot caracteriza studentia si cred ca nici toate cuvintele din lume nu mi-ar ajunge sa pot descrie toate sentimentele pe care le simt gandindu-ma la ea.
Dar ce pot sa spun despre studentie este ca ea reprezinta 80% din MINE.