E trist si rece sfarsitul asta de sezon studentesc. Copoul arata ca o plaja devastata de furtuni. Pasarile ciripesc a pustiu.
Niciodata nu mi-au placut sfarsiturile. Nici atunci cand puneau capat unei perioade urate. Pentru ca asta imi amintea ca trebuie sa o iau de la capat intotdeauna. Cu alte forte catre un alt nou. Paseam cu entuziasm pe drumul nou deschis, treceam peste rascruci de drumuri si ajungeam la interzis.
Suntem intr-o multime insingurata, mai singuri decat intr-un abis nestiut de nimeni. Pentru ca acolo stim ca nimeni nu ne poate ajuta. Si pentru ca aici asteptam tot timpul sa fie cineva in urma noastra.
E trist Copoul cand pleaca lumea in vacanta... pentru ca tanjeste dupa oameni imbatati de miros de tei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu