Printre munți

Am fost să mă îmbăt cu sufletul munților. M-am lasat cuprinsă de brațele lor și le-am dăruit toate gândurile mele. Am lăsat norii să imi invadeze mintea și să îmi treacă vântul prin vene. Apoi m-am lăsat adormită de susurul râului și am lăsat natura să imi fie glas.
Mi-am lăsat privirea să se scalde prin pășuni ordonate și verzi. Am respirat suflarea copacilor si m-am intors cu miros de rășină în minte.
Inchid ochii acum și văd șiruri nesfârșite de munți la picioarele mele. Urmăresc cu privirea siluetele cailor ce pasc pe pajiști nesfârșite. Încă mai aud tropotul lor. Străbat și acum cu pașii imaginației văi și dealuri ce mi s-au întins la picioare.
Pe munte am simtit ca timpul s-a dizolvat, la fel ca și limitele ființei mele. Am simtit cum mintea mi s-a eliberat de orice preocupări, cum gândurile s-au rătăcit toate printre copaci.
Am cunoscut oameni din alte povești. Am ascultat povești de viață din alte timpuri.Am călcat pe urmele celor care au vrut să apere o țară în care au crezut.
În lumina soarelui tomnatec pădurea părea un curcubeu.Copacii colorați asaltați de stoluri de păsări, râul limpede și rece care fremăta, vântul care șuiera și stâncile golașe m-au făcut să mă simt ca un spectator.
M-am întors visând. Și nu imi dau seama daca am visat un vis sau o realitate.