Fantasmagorii

Nu credeam sa spun vreodata asta...dar de ceva vreme mi se pare ca fug in urma timpului. Mi se pare ca ziua se termina prea repede, ca noaptea e prea scurta si ca lista cu lucrurile pe care le am de facut se face tot mai lunga pe zi ce trece.

Uneori ma intreb de ce ziua are numai 24 de ore si ma gandesc la cine ar fi putut sa stabileasca numarul asta de ore ca fiind suficient pentru o zi. Daca timpul e ireversibil si daca el ne face sa calatorim catre nicaieri, de ce oare nu am putea sa facem zilele mai lungi? Am incercat sa imi imaginez cum ar arata o zi de 48 de ore. Adica una in care ziua sa aiba vreo 30 de ore, iar noaptea mea sa aiba vreo 18 (chiar si asa mi se pare ca noaptea e cam lunga), iar corpul meu sa fie obisnuit cu ritmul asta, sa fie programat pentru stilul asta.

Eu cred ca daca ziua ar fi mai lunga, nu as mai avea timp sa ma gandesc la ziua de maine, probabil as avea mai mult timp sa o pretuiesc pe cea de azi. Daca ziua ar fi dubla, probabil ca sfarsitul de saptamana ar semana cu o seara de Revelion in care fac bilantul activitatilor si scriu o noua lista cu obiective. Intr-o zi din asta probabil ca as fi mai fericita ca vad luna care aduce linistea iar soarele ar fi ca un inceput de anotimp (asa cum rasare soarele la poli dupa 6 luni de intuneric).

Daca ziua ar avea 48 de ore mi-as rezerva diminetile savurarii unei cafele sub plapuma, cu o carte buna in mana, as putea sa imi lipesc nasul de geam privind la nori, as putea chiar sa scriu romane despre cum ar arata o zi de 24 de ore. Restul zilei as avea timp berechet pentru orice alte activitati. Seara mi-ar placea sa vad filme, sa citesc curiozitati si sa pot rasfoi un catalog cu picturi (am citit undeva ca asta te face sa dormi mai bine).

Dar daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca nici ziua de 48 de ore nu mi-ar ajunge. Pentru ca, din nou, mi-as propune prea multe lucruri de facut si as fi stresata ca tot nu imi ajunge timpul. Iar daca e asa, cred ca ma pot multumi si cu ziua de 24 de ore. Ba chiar as putea incerca sa ma obisnuiesc cu una mai scurta de atat. Dar cu vise mai putine...