In sfarsit e iarna

Am fost acasa...acolo unde azi dimineata termometrul arata -22 grade Celsius. Senzatia traita a fost nemaipomenita. Scartaia zapada sub picioare, gerul imi taia respiratia iar cosurile torceau baloane de fum. Era o tacere atat de adanca si atat de stranie, de parca as fi mers intr-un pustiu si as fi simtit ca sub picioarele mele este viata, intr-un sat subteran. Iar viata era acolo. Pentru ca nimic nu era schimbat, orataniile isi vedeau de nevoile lor, cainele era la fel de vesel chiar daca ii era coada incretita iar parintii mei erau bucurosi ca nu a fost nevoie sa croiasca o carare prin zapada, pe deasupra gardului, asa cum era pe vremea bunicilor.

Iarna asta avea ceva sfant in ea pentru ca mi-a dat impresia ca totul e mult mai clar, ca sunt mai constienta si ca, data asta aveam ocazia de a gandi lucrurile la rece...la propriu. Si asta pana am facut greseala de a deschide televizorul. Abia cand am ajuns acasa am aflat cum a venit iarna si in restul tarii, „cat prapad si cata tragedie a mai adus in tara”.

Uite de asta urasc eu mass-media. Pentru ca transforma lucrurile normale in anomalii, pentru ca „latra” atat de mult la oamenii care stau in casa, langa soba si le spun cu atata patos ca urmeaza niste zile cu ger cumplit, incat pana ai ajuns la usa deja percepi temperatura cu vreo 5 grade in plus fata de cat ar arata un termometru.

Am vazut un reportaj in care aratau ingroziti ca troienele sunt cat gardul si ca oamenii abia au reusit sa sape carari ca sa ajunga sa-si hraneasca animalele. Dar trasnitii aia de reporteri care se mirau de asta nu au inteles un lucru: ca pentru oamenii aia, o iarna fara astfel de troiene nu e iarna, o iarna fara ger nu e iarna pentru ca numai frigul asta ajuta la afanarea pamantului iar zapada aia e mana cereasca pentru campiile satule de seceta.

Ironic sau nu, dupa toate cataclismele astea prezentate, o isteata s-a trezit sa ne spuna despre o alta iarna naprasnica de prin Bucuresti si a aratat cum prezenta stirea mass-media anilor 1960. Am cautat sa o postez aici pentru a arata diferenta de abordare dar se pare ca lucrurile bune sunt greu de gasit. Tot ce pot sa spun e ca, blocajele rutiere de azi erau surprinse acolo in formularea „iar tramvaiele s-au aliniat cuminti la cozi interminabile”. Ce poate fi mai frumos de atat?