Să merg acasă...
Să simt viața-mi pulsând prin vene,
Să merg desculță prin urzici râzând,
Să stau sub soare mirosind a lene,
S-aud ciripituri din frunze și să strig: „Eu sînt”.
Să văd cum norii fugăresc pământul,
Cum vântul se coboară-n orice fald.
Să scriu din nou, cu viața, legământul
În liniștea și strălucirea de smarald.
Din frunze și din crengi să-mi trag puterea
Renașterii și trecerii prin orice val,
Iar martoru-nvierii să-mi fie tăcerea,
Rămân supus naturii - biet vasal.
Iar când din cald asfalt simți-voi neputința
Să mă înalț din nou cu gândul către cer,
Să lupt cu fiare-n mine și să găsesc voința
Aducerii-aminte de lucruri ce în veci nu pier,
Să știu că-n locul meu nu trebuie să cer...
Florea Ecaterina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu