Dintre toate greselile pe care le putem face, cred ca cel mai greu de recunoscut este greseala fata de noi insine. Gresim fata de noi in fiecare secunda in care ne taiem sansa de a deschide o usa spre mai bine, de fiecare data cand nu ne dam voie sa visam si sa ne dorim lucruri mai bune pentru noi. Gresim de fiecare data cand ne indoim de potentialul nostru.
Cred ca inainte de a ne lasa doborati de orice problema am avea, ar trebui sa ne intrebam: MERITA? Merita sa ne lasam descurajati de o buturuga mica, merita sa ne oprim inainte de a incerca, merita sa lasam sa treaca ocaziile pe langa noi in timp ce suntem prinsi in problema? Merita sa amanam fericirea noastra pentru mai tarziu?
Pentru fiecare esec al meu, pentru fiecare cazatura, eu am fost de vina. Nu ceilalti, nu mediul, nu situatia. Doar eu, pentru ca nu am avut curajul sa merg mai departe. Pentru ca m-am lasat orbita si nu am lasat inspiratia sa imi arate si alte usi la care sa pot bate; pentru ca nu am stiut sa invat din celelalte lectii primite.
Greselile cele mai mari sunt fata de noi insine si sunt cel mai greu de iertat.
Greselile cele mai mari sunt fata de noi insine si sunt cel mai greu de iertat.
Insa greselile fata de noi insine sunt si cele care trebuie sa ne impiedice sa mai gresim o data...Greselile trebuie sa ne ridice un semnal de alarma de fiecare data cand am vrea sa renuntam. Greselile trebuie sa ne arate ca nimic, niciodata, nu trebuie sa ne mai faca vreodata dusmani cu noi insine.
De gresit...gresim cu totii. Intrebarea este: Ce am invatat eu din greseala asta?
Un comentariu:
ve frumos te-ai exprimat!
Imi place!
Trimiteți un comentariu