Într-o zi mi-am adus aminte ca frunzele sunt arămii. Și am început să le caut cu privirea. Prin ceața de afară și ceața minții mele, le-am zărit, căzute....dar colorate și crețe.
Mi-am dat seama atunci că e toamnă...nu doar frig și ploi și ceață. E toamna aia în care învățătoarea ne cerea să culegem frunze cât mai colorate și mai crețe pe care să le personificăm la ora de desen. E toamna în care învățăm din nou să iubim soarele. Când ploaia scoate la iveală amărăciunea din suflet. Când frigul de afară ne face să ne gândim la căldura din suflet.
Nu-mi place toamna decât atunci când frunzele arămii strălucesc în lumina unui soare slab. Ploaia mă apasă iar ceața nu mă lasă să văd mai departe...mai departe de visele mele. Singurul fel în care cred că mă pot bucura de toamnă este statul pe o bancă, în mijlocul unui lac din mijlocul unei păduri colorate, aruncată în mijlocul soarelui. În felul asta nu m-aș mai simți însingurată. Nu aș mai simți toamna. Aș simți doar că fac parte dintr-un tablou înrămat.
Toamna e un anotimp de tranziție. O trecere de la lene la rutină. Un pas de la o căldură putrezicioasă la un frig dezinfectant. O schimbare. Un pas de trecut. De multe ori privesc toamna ca pe un obstacol de trecut...un obstacol la limita dintre depresie și încurajare. În zilele când pot vedea mai sus mă simt o norocoasă. Pentru că toamna nu e la fel în fiecare zi. La fel și sentimentele mele. Mă surprind fericită în zilele când nu am nici un motiv concret și apoi incapabilă de a mă bucura de un lucru bun.
Ma lupt cu mine precum luptă soarele cu ceața groasă în zilele de toamnă. Când el câștigă, simt și eu că pot...
3 comentarii:
Ma identific mai mult decat mi-as dori in sentimentele tale. Poate pentru ca nu-mi place iarna ce incepe sa pluteasca in aer, poate pentru ca urmeaza o asteptare lunga a zilelor calduroase de vara.
Si e o toamna urata, in care dulcea meditare adusa de vant si cazuta pe frunze e alungata de frigul si umezeala ce intra in suflet.
Visez deja la verdele crud al primaverii.
Toamna poate fi considerată o trecere de la moarte la viață pentru că venirea iernii nu face decât să aducă o reînoire a vieții.
Apropo de ceea ce spunea Octavian Paler despre Adevăr, aș vrea să îl contrazic pri următorul verset: ”Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”(Ioan 14,6)
Ioane...eu nu vreau a ma contrazic cu Biblia și nici sa fiu avocatul lui Paler. Pot doar sa spun ca dacă putem accepta ca fiecare om îl vede pe Dumnezeu în felul său, atunci putem accepta și că există mai multe adevăruri.
Trimiteți un comentariu