Ce a mai ramas din mass-media

Citeam aseara despre minunatele contributii pe care le-a avut mass-media asupra personalitatii umane si despre necesitatea prezentei ei in societate. Dar daca ar fi sa analizam ce mai face mass-media astazi...cu siguranta ca am incepe sa ii reducem din importanta.
Mass-media, asa cum era ea promovata candva nu mai lasa omului posibilitatea de a afla doar ce doreste el, mass-media de astazi ne pune pe tava doar informatiile care i se par ei interesante si care ne pot forma un anumit comportament transformand astfel oamenii in public fara preferinte si fara dorinte personale.
Televiziunea cu precadere este masificata ea insasi, iar asta se rasfrange si asupra populatiei. Stirile sunt aceleasi peste tot, emisiunile de divertisment au toate aceleasi tinte: barfa, scandalurile, reality-show-urile sau alte teme care nu necesita analizare atenta, ci doar o simpla preluare de informatii.
Ziarele nu mai sunt asa de cautate. Au disparut vremurile in care lumea era incantata cand gasea o bucata de ziar si putea sa o citeasca in fata celorlalti, asa cum ii placea lui Ilie Moromete sa o faca. Ziarele ar putea, in felul lor sa ofere alternative pentru ceea ce produce televiziunea, dar problema e ca nu mai prezinta interes pentru public.
Ce a mai ramas din mass-media? As spune ca doar Internetul, desi pentru a putea sa il utilizezi ar cam trebui sa stii ce ai de cautat si unde. Pentru ca realitatea e ca Internetul intinde multe capcane ochiului neavizat si ca nu oricine poate sa exploreze aceasta "minunata biblioteca alexandrina".
Mass-media a ramas pana la urma aceeasi, problema e ca menirea si utilizarea ei sunt total distorsionate si ca , de multe ori, in loc sa informeze lumea, o dezinformeaza; in loc sa linisteasca populatia si sa ii potoleasca setea de informatie, o nelinisteste mai mult si ii da impresia ca nu are nevoie sa stie prea multe.
Mass-media s-a abatut mult de la cursul ei initial...

Da...sunt fericita pentru ca am aflat ca fericirea nu trebuie sa aiba forma, gust sau sa fie scumpa...fericirea nu e palpabila si nu o poti avea pe cai ascunse, ilegale...fericirea e atunci cand simti o mare multumire in suflet pentru ca ai reusit ceva la care lucrezi de mult..fericirea e atunci cand poti sa te bucuri de soare si de cantecul pasarilor fara sa ai vreo remuscare pentru ceva ce ai facut in trecut sau pentru ceva ce planuiesti in viitor...fericirea e atunci cand poti sa te trezesti dimineata gandindu-te ca urmeaza o zi in care vei face lucruri care iti vor aduce numai surse din care poti invata ceva.Fericirea nu sta in lucrurile pe care doresti sa le ai, ci in cele pe care le ai aici si acum.
Stiu ce este fericirea...si mai stiu ca e mai aproape de noi decat ne putem imagina...
Si cum era o vorba candva: Infrangerile sunt bune pentru ca numai trecand prin ele ne putem bucura de o victorie.

Vine primavara si in satul meu...

Îmi place să ascult, în serile călduroase, glasul satului, când oamenii stau în casă lângă soba caldă, când fumul își croiește drum prin nevazut și când câinii încep să dea raporturi între ei.
„-La mine aici e liber! – La mine a trecut o mâță cu coada ruptă. Știi cumva de-a cui e? – Am înțeles că Roșcatu s-a sfădit cu ea candva. Da’ cică nu-i bine sa te pui rău cu ea ca îți face zile fripte...”
Îmi place să cred că animalele comunică între ele când se lasă noaptea, la fel cum îmi place să cred că dimineața, înainte să răsară soarele, cocoșii își comunică între ei ora pe care o simt ei în coteț. De câte ori nu i-am ascultat dimineața când cîntau pe voci, niciodată în cor, și pe diferite tonalități, concerte numai de ei știute. Tot timpul am vrut să le descifrez glasurile...
Iar vara...vara când stai să asculți cântecul broaștelor, al greierilor și foșnetul ierbii...eu cred că nu există alt sunet divin decât acesta. Și cum se aude vântul suflând ușor printre frunze...dacă ai fi atent probabil că ai auzi până și firele subțiri de praf care-și caută adăpost în calea suflării.
Eu cred că toată liniștea își are mesajul său...până și în oraș, dacă te oprești o secundă din rutina ta și te rupi de zgomotul ventilatorului de la calculator, de zgomotul din casă, de zgomtul de afară și te uiți o secundă pe geam, atunci poți să vezi și să auzi natura. Și pentru asta nu îți trebuie nici o pregătire specială, trebuie doar să fii capabil să simți ceva...orice....
Și vine primăvara și în satul meu...pisicile și câinii stau întinși la soare, lăsând deoparte toate certurile lor, iar colțul ierbii își face drum prin zăpadă pentru a zări lumina...sublimă imagine...sublimă voce...