Ce inseamna viata de student? Numai studentul poate sa o defineasca. Numai cel care a pierdut noptile cu teancurile de cursuri in fata, numai cel care iese la Balena pentru a-si asculta ``fratii`` cantand la chitara in noptile calduroase, numai cel care, intrand in Universitate simte ca face parte dintr-un grup social cu care se identifica perfect, numai cel caruia ii place sa mearga prin camin pe la colegii sai pentru a mai ``socializa un pic``,numai cel care porneste noaptea pe strazi in cautarea vreunui club ``misto`` si care nu poate sa se treazeasca a doua zi dimineata sa mearga la curs, numai cel care se bucura cu adevarat de statutul de student, numai acela poate sa vorbeasca despre ea.
Ce face ca statutul de student sa fie mai important decat acela de elev? Probabil este din cauza varstei la care se intampla totul. Studentia se petrece atunci cand esti destul de matur sa poti faci alegeri fara sa ceri parerea altora si in acelasi timp, se petrece intr-o perioada din viata cu care stii sigur ca nu ai sa te mai intalnesti, inainte de a-ti lua viata in piept. Studentia e atunci cand iesi in oras fara sa ai un chior in buzunar si atunci cand stii ca nici colegii tai nu au. Studentia e atunci cand astepti pachetul cu mancare de la mama sau atunci cand asezi in bagaj borcanele goale pe care stii ca le vei aduce inapoi cu bunatati. Studentia iti da voie sa vorbesti cu alti studenti, pe care nu ii cunosti dar de care te leaga universitatea.
Din acest motiv, atunci cand stii ca te apropii de sfarsitul vietii de student simti cum te cuprinde amaraciunea, te gandesti imediat ca niciodata nu o sa iti fie mai bine ca acum, ca o data cu terminarea facultatii trebuie sa te mai maturizezi un pic, macar atata cat sa poti sa te descurci singur, fara ajutor prea mare din partea parintilor.
Cu ce ramai dupa ce te-ai bucurat din plin de viata de student? Cu o valiza uriasa de amintiri, cu prieteni si cu o ``carte`` pentru scrierea careia ai petrecut nopti albe in ultimul an de facultate. Dar cel mai important, studentia ramane un moment cheie din viata, pe care nu uiti sa il rememorezi de fiecare data cand ai ocazia. Studentia este si va ramane leaganul amintirilor noastre.
luni, 29 martie 2010
luni, 22 martie 2010
Cu ochi de strain
De multe ori se intampla sa ne lasam luati de valul rutinei si ajungem sa uitam sa mai privim la ce se intampla in jurul nostru, la mediul care ne inconjoara.
O raza de soare aruncata pe un perete al unei cladiri vechi sau una reflectata intr-un ochi de apa ratacit in mijlocul trotuarului ne poate atrage privirea si in acelasi timp, ne poate arata cat de minunate sunt locurile prin care am trecut de atatea ori, dar pe care nu le-am luat in seama.
O senzatie cu totul diferita este insa atunci cand plimbi un strain prin Iasi, sau prin oricare alte locuri din tara asta. Alaturi de un strain ai tendinta de a privi totul prin ochii lui si prin urmare, ai ocazia de a vedea lucruri noi. Poti sa vezi astfel niste cladiri pline de istorie, de arta si de maiestrie, ai ocazia sa vezi oamenii, lasand la o parte toate sentimentele pe care ti le starneau ei uneori si apoi, ai timpul necesar sa te detasezi de toate amintirile pe care le aveai legate de aceste locuri. Cand privesti prin ochii strainului poti sa vezi dincolo de cenusiul orasului din care simti uneori dorinta de a evada. Tot atunci poti sa vezi ca tara in care traiesti are mai mult decat hoti, coruptie si scandaluri; cand privesti prin ochii strainului poti sa vezi ca in tara ta sunt oameni si locuri demne de toata admiratia. Ochii strainului sunt nevinovati si iti pot arata o lume pe care nu stiai sa o privesti.
E mai dificil sa gasesti un strain care sa iti dea ocazia sa reexplorezi lumea, dar nu e greu sa privesti cu ochi de strain fiecare lucru ce te inconjoara. Macar din cand in cand...
O raza de soare aruncata pe un perete al unei cladiri vechi sau una reflectata intr-un ochi de apa ratacit in mijlocul trotuarului ne poate atrage privirea si in acelasi timp, ne poate arata cat de minunate sunt locurile prin care am trecut de atatea ori, dar pe care nu le-am luat in seama.
O senzatie cu totul diferita este insa atunci cand plimbi un strain prin Iasi, sau prin oricare alte locuri din tara asta. Alaturi de un strain ai tendinta de a privi totul prin ochii lui si prin urmare, ai ocazia de a vedea lucruri noi. Poti sa vezi astfel niste cladiri pline de istorie, de arta si de maiestrie, ai ocazia sa vezi oamenii, lasand la o parte toate sentimentele pe care ti le starneau ei uneori si apoi, ai timpul necesar sa te detasezi de toate amintirile pe care le aveai legate de aceste locuri. Cand privesti prin ochii strainului poti sa vezi dincolo de cenusiul orasului din care simti uneori dorinta de a evada. Tot atunci poti sa vezi ca tara in care traiesti are mai mult decat hoti, coruptie si scandaluri; cand privesti prin ochii strainului poti sa vezi ca in tara ta sunt oameni si locuri demne de toata admiratia. Ochii strainului sunt nevinovati si iti pot arata o lume pe care nu stiai sa o privesti.
E mai dificil sa gasesti un strain care sa iti dea ocazia sa reexplorezi lumea, dar nu e greu sa privesti cu ochi de strain fiecare lucru ce te inconjoara. Macar din cand in cand...
joi, 4 martie 2010
Amintirile copilariei noastre
Probabil ca voi cunoasteti melodia pe care v-o propun si probabil ca multi o cunoastem din aceeasi sursa: un episod memorabil din ``Tom si Jerry``, desenele copilariei noastre.
De aici se vede cat de utile ne erau noua desenele de atunci; pentru ca ele au contribuit la formarea capitalului nostru cultural, probabil ca ele au fost cele care ne-au aratat cum este viata oamenilor mari de fapt: una in care se duce mereu o lupta si in care, de multe ori, cel mic il doboara pe cel mare. Chiar daca de multe ori nu eram de acord cu modul sadic in care se purta Jerry cu Tom, desenele astea ne-au marcat copilaria si ne-au ramas in suflet pentru totdeauna.
Sa mai aruncam o privire asupra a ceea ce inseamna desene animate pentru copiii de azi? Eu zic ca e mai bine sa ramanem la amintirile copilariei noastre si la inocenta noastra de atunci si sa ne detasam de toate macar pentru cateva minute.
E un mod placut de a asocia amintirile noastre din copilarie cu aceasta capodopera a muzicii clasice.
P.S. Am sa postez aici si episodul despre care vorbeam. In caz ca este aici cineva care nu isi aduce aminte.
De aici se vede cat de utile ne erau noua desenele de atunci; pentru ca ele au contribuit la formarea capitalului nostru cultural, probabil ca ele au fost cele care ne-au aratat cum este viata oamenilor mari de fapt: una in care se duce mereu o lupta si in care, de multe ori, cel mic il doboara pe cel mare. Chiar daca de multe ori nu eram de acord cu modul sadic in care se purta Jerry cu Tom, desenele astea ne-au marcat copilaria si ne-au ramas in suflet pentru totdeauna.
Sa mai aruncam o privire asupra a ceea ce inseamna desene animate pentru copiii de azi? Eu zic ca e mai bine sa ramanem la amintirile copilariei noastre si la inocenta noastra de atunci si sa ne detasam de toate macar pentru cateva minute.
E un mod placut de a asocia amintirile noastre din copilarie cu aceasta capodopera a muzicii clasice.
P.S. Am sa postez aici si episodul despre care vorbeam. In caz ca este aici cineva care nu isi aduce aminte.
luni, 1 martie 2010
Society...
Nu stiu daca am ceva personal cu societatea. Oricum, pe zi ce trece imi dau seama ca nu e chiar asa de buna pentru oameni, pe cat o promova Hobbes candva. Si astazi m-am gandit ca societatea ne face sa fim superficiali..de fapt.. activeaza superficialitatea din noi, pentru ca toti o avem dar asteptam momentul potrivit pentru a o activa (excludem cazurile in care unii oameni nu stiu decat sa fie superficiali).
Asadar facem parte dintr-o societate in care invatam sa calcam peste cadavre, sa nu ne pese de modul in care am ajuns intr-o anumita functie, sa nu ne intereseze parerile celorlalti si nici macar necazurile lor; toata lumea are probleme mai mari decat celalalt. Acum serios vorbind, oare cui nu i s-a intamplat vreodata sa se apuce de povestit o durere mare din suflet unui prieten, si sa ajunga la un moment dat, din consolat in consolant? Si uite asa, omul care era bun candva, acum devine nepasator la glasul celorlalti: ``Adica daca el nu a vrut sa ma asculte, eu de ce ar trebui sa ii ascult pe ceilalti?``
Si poate acesta nu e cel mai bun exemplu de superficialitate, asta e primul care mi-a venit in minte. Cu siguranta ca fiecare poate gasi unul mai bun. Ideea e ca in societate noi invatam sa nu mai fim solidari, altruisti, sensibili. Poate ca asta e doar problema societatii noastre, poate, din nou, mass-media e vinovata de toate. Si poate ca nu este atat de important sa aflam de unde apar toate schimbarile astea, problema care merita formulata ar fi: Oare pana unde se va ajunge in ritmul acesta?
Asadar facem parte dintr-o societate in care invatam sa calcam peste cadavre, sa nu ne pese de modul in care am ajuns intr-o anumita functie, sa nu ne intereseze parerile celorlalti si nici macar necazurile lor; toata lumea are probleme mai mari decat celalalt. Acum serios vorbind, oare cui nu i s-a intamplat vreodata sa se apuce de povestit o durere mare din suflet unui prieten, si sa ajunga la un moment dat, din consolat in consolant? Si uite asa, omul care era bun candva, acum devine nepasator la glasul celorlalti: ``Adica daca el nu a vrut sa ma asculte, eu de ce ar trebui sa ii ascult pe ceilalti?``
Si poate acesta nu e cel mai bun exemplu de superficialitate, asta e primul care mi-a venit in minte. Cu siguranta ca fiecare poate gasi unul mai bun. Ideea e ca in societate noi invatam sa nu mai fim solidari, altruisti, sensibili. Poate ca asta e doar problema societatii noastre, poate, din nou, mass-media e vinovata de toate. Si poate ca nu este atat de important sa aflam de unde apar toate schimbarile astea, problema care merita formulata ar fi: Oare pana unde se va ajunge in ritmul acesta?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)