Si eu pot sa ajut!

Anca a urmat cursurile de calificare organizate de organizatia la care lucrez eu. Mi-a facut placere sa discut și să colaborez cu ea. Cand mi-a spus ca nu poate veni la examenul final pentru ca are niste probleme de sanatate, m-am intristat si i-am urat sa ne intalnim sanatoase cat de curand.
Mi-a ramas gandul la ea multa vreme dupa aceea, am mai discutat cu sefa ei pentru a mai afla vesti despre ea si asa am aflat ca a plecat in strainatate pentru ca starea ei de sănătate nu era tocmai buna.

Am primit e-mail de la ea astazi. Mi-a spus ca a fost diagnosticata cu cancer osos la omoplatul drept - SARCOM EWING și că pe lângă lupta pe care o duce cu boala și cu sedințele de chimioterapie, acum se lupta si cu lipsuri financiare. Cand am citit e-mailul ei am simtit ca timpul a stat in loc. M-a intrebat daca pot sa o ajut. Poate ca eu singura nu pot sa o ajut prea mult, dar daca ne unim fortele, sunt sigura ca putem contribui cu ceva.

Gasiti detalii despre ea pe blogul ei.

http://ancadenisafira.blogspot.de/

Eu inca o astept pe Anca sa vina sa dea examenul final. Dar trebuie sa o ajutam sa se intoarca sanatoasa in tara!

Printre munți

Am fost să mă îmbăt cu sufletul munților. M-am lasat cuprinsă de brațele lor și le-am dăruit toate gândurile mele. Am lăsat norii să imi invadeze mintea și să îmi treacă vântul prin vene. Apoi m-am lăsat adormită de susurul râului și am lăsat natura să imi fie glas.
Mi-am lăsat privirea să se scalde prin pășuni ordonate și verzi. Am respirat suflarea copacilor si m-am intors cu miros de rășină în minte.
Inchid ochii acum și văd șiruri nesfârșite de munți la picioarele mele. Urmăresc cu privirea siluetele cailor ce pasc pe pajiști nesfârșite. Încă mai aud tropotul lor. Străbat și acum cu pașii imaginației văi și dealuri ce mi s-au întins la picioare.
Pe munte am simtit ca timpul s-a dizolvat, la fel ca și limitele ființei mele. Am simtit cum mintea mi s-a eliberat de orice preocupări, cum gândurile s-au rătăcit toate printre copaci.
Am cunoscut oameni din alte povești. Am ascultat povești de viață din alte timpuri.Am călcat pe urmele celor care au vrut să apere o țară în care au crezut.
În lumina soarelui tomnatec pădurea părea un curcubeu.Copacii colorați asaltați de stoluri de păsări, râul limpede și rece care fremăta, vântul care șuiera și stâncile golașe m-au făcut să mă simt ca un spectator.
M-am întors visând. Și nu imi dau seama daca am visat un vis sau o realitate.