De ceva timp ma tot gandesc sa scriu despre un subiect sensibil. La modul general, ar fi vorba despre felul in care ne abtinem uneori sa ne afisam sentimentele, despre cum incercam sa parem puternici cand de fapt ceva in interiorul nostru tipa ca din gura de sarpe. Cine oare nu a iesit intr-o zi din casa incercand sa afiseze o imagine optimista si viu colorata in timp ce simtea un gol interior mai adanc decat o gaura neagra? Cine oare nu a jurat intr-o zi ca nu se va mai intoarce in aceeasi situatie pentru ca apoi sa dea cu piciorul in tot juramantul lui? Cine oare nu a simtit nevoia de a spune cuiva ce are pe suflet dar nu a facut-o de teama de a nu fi judecat?
Oare toate astea ne ajuta sau ne doboara ? Cu ce ne ajuta sa ne cenzuram gandurile fata de ceilalti daca le lasam sa ne macine pe interior? Ne fac oare toate astea mai puternici? Ne ajuta sa trecem mai usor peste impas?
Care este oare cel mai simplu mod prin care putem trece peste un obstacol?