Politica de zi cu zi

Nu imi place politica si intotdeauna am incercat sa evit orice discutie, orice stire, orice activitate care m-ar fi putut pune in contact cu aceasta lume. Dar uneori am momente in care imi pun intrebari despre mine ca cetatean al acestei tari. Si apoi, nu stiu cum se face, aud ceva despre activitatea minunatului nostru ``aparat administrativ``. La fel cum am auzit recent, ce-i drept fara prea multe detalii, despre planul de reorganizare teritoriala a tarii. Si nu vreau aici sa imi dau cu parerea despre competenta/incompetenta celor care militeaza pentru asta. Sincer, nu ma simt in stare sa cataloghez asta ca fiind bun sau rau.
Vreau sa vorbesc aici despre efectele pe care le au toate discutiile astea asupra oamenilor care deja incep sa faca glume despre faptul ca ``vom fi oameni fara judet``.
Si aici fara sa vreau imi aduc aminte de acte pe care le-am studiat ca fiind dovezi istorice si in care domiciliul era situat in nu stiu ce raion din nu stiu ce regiune. Aceasta este o realitate care s-a intamplat si care a fost schimbata. O realitate care s-ar putea repeta si schimba la randul ei.
Si atunci, pentru ce atata isterie? Pentru ce atatea dezbateri?
Lasand la o parte teoriile conspirationiste pe care le cunosc si carora le recunosc veridicitatea partial, in ciuda contradictiilor dintre ele, eu cred ca aici este vorba de teama oamenilor fata de schimbare, fata de nou.
In conditiile in care oamenii nu pot sa se raporteze la un viitor, nu au la indemana un punct de reper pentru viata pe care o vor avea, vad cum societatea se indreapta tot mai mult catre trecut, catre lucruri care le-au oferit siguranta prin simplul fapt ca au trecut prin ele. Si nu cred ca e vorba de un ``sfarsit al istoriei`` asa cum previziona candva Fukuyama. E vorba aici de vesnica reticenta a oamenilor fata de lucrurile noi si incerte.
Pe de alta parte, am putut vedea cum mass-media, ca formator de opinie, incita omul la dezbateri, problematizari si intrigi, pe marginea acestui subiect, care uneori nu isi au rostul. Oamenii au nevoie sa cunoasca lucrurile care ii privesc. Dar nu trebuie sa auda asta in fiecare zi. Omul are nevoie sa evadeze din globul de sticla care i-l construiesc ceilalti si sa faca ceea ce il poate desavarsi pe el.
Ca cetatean al acestei tari, eu sunt preocupata de lucrurile care ma pot ajuta pe mine sa fiu mai capabila, fara a-i leza pe ceilalti. Fara a parea ignoranta, pot spune ca pe mine nu ma intereseaza in ce judet ma aflu atata timp cat pot sa fiu asa cum natura umana imi dicteaza. Nu vreau sa ma gandesc la viitorul negru care va fi sau nu va fi, pentru ca am in maini un prezent care asteapta sa fie construit.
Nu ma intereseaza politica decat in masura in care imi poate schimba viitorul. Ma intereseaza prezentul pentru ca sunt stapana pe el si pentru ca el e singurul care poate influenta pe cea care voi fi.

Fragmente dintr-o conferinta nerostita

E trist si rece sfarsitul asta de sezon studentesc. Copoul arata ca o plaja devastata de furtuni. Pasarile ciripesc a pustiu.
Niciodata nu mi-au placut sfarsiturile. Nici atunci cand puneau capat unei perioade urate. Pentru ca asta imi amintea ca trebuie sa o iau de la capat intotdeauna. Cu alte forte catre un alt nou. Paseam cu entuziasm pe drumul nou deschis, treceam peste rascruci de drumuri si ajungeam la interzis.
Suntem intr-o multime insingurata, mai singuri decat intr-un abis nestiut de nimeni. Pentru ca acolo stim ca nimeni nu ne poate ajuta. Si pentru ca aici asteptam tot timpul sa fie cineva in urma noastra.
E trist Copoul cand pleaca lumea in vacanta... pentru ca tanjeste dupa oameni imbatati de miros de tei...