Mi-am dat seama ca pentru oamenii de azi, timpul este impartit intre zile de munca (dintre care cea mai grea e lunea) si zilele de weekend. Cu cat saptamana e mai grea cu atat weekend-ul pare mai departe si mai dulce. Dar imi dau seama ca in ciuda faptului ca asteptam zilele astea atat de mult, noi nu stim de fapt ce sa facem cu ele. Cat poate un om sa doarma? Cat poate sa leneveasca in pat si sa strige sus si tare ca nu vrea sa faca nimic?
Eu am stabilit ca de azi inainte sa fac in weekend lucrurile pentru care nu am timp in restul zilelor. Si am inceput cu mersul la muzeu.
De multa vreme urmaresc anunturile de la Muzeul Universitatii care invita pe toata lumea sa ii calce pragul si imi promit ca intr-o zi voi da curs invitatiei. Iar azi am reusit si sunt foarte multumita ca am facut asta. Pentru ca am putut, timp de 2 ore, sa ma deconectez de restul lumii si sa traiesc, in fiecare camera a muzeului, istoria. Am admirat vestigii ale culturii Cucuteni, statuete si reprezentari ale lumii inconjuratoare dar si obiecte de uz casnic folosite de stramosii nostri. Mi-am adus aminte de notiuni invatate la istorie de dragul padurii in care m-am nascut, din comuna Cucuteni, am vizionat filmulete subtitrate in engleza, despre viata predecesorilor nostri si am admirat un colt al colibei de lut in care traiau, pana nu demult, bunicii nostri. Am retrait atmosfera muzeelor occidentale atunci cand am intrat intr-o sala intunecata plina de comori si am stat sub acelasi cer care a adapostit aceasta civilizatie in urma cu 7000 de ani.
De multa vreme urmaresc anunturile de la Muzeul Universitatii care invita pe toata lumea sa ii calce pragul si imi promit ca intr-o zi voi da curs invitatiei. Iar azi am reusit si sunt foarte multumita ca am facut asta. Pentru ca am putut, timp de 2 ore, sa ma deconectez de restul lumii si sa traiesc, in fiecare camera a muzeului, istoria. Am admirat vestigii ale culturii Cucuteni, statuete si reprezentari ale lumii inconjuratoare dar si obiecte de uz casnic folosite de stramosii nostri. Mi-am adus aminte de notiuni invatate la istorie de dragul padurii in care m-am nascut, din comuna Cucuteni, am vizionat filmulete subtitrate in engleza, despre viata predecesorilor nostri si am admirat un colt al colibei de lut in care traiau, pana nu demult, bunicii nostri. Am retrait atmosfera muzeelor occidentale atunci cand am intrat intr-o sala intunecata plina de comori si am stat sub acelasi cer care a adapostit aceasta civilizatie in urma cu 7000 de ani.
Din stadiul lumii neolitice am ``evoluat`` apoi si am devenit martora infiintarii Universitatii Al. I. Cuza. Am citit actul de infiintare al institutiei, am stat la biroul rectorului, am aflat cateva informatii despre modul de organizare initial si am citit cateva pagini din caietele de notite ale profesorilor care s-au format in aceasta institutie. Am admirat saloane de lux si m-am bucurat de o atmosfera impunatoare, ce a luat sfarsit imediat ce usa s-a inchis in urma mea, ramanand in fata doar orasul, cufundat intr-o lene de weekend.
Nu stiu cand au trecut 2 ore, nu stiu decat prea putine lucruri despre trecut. Dar vreau sa aflu mai multe asa ca am sa ma mai duc o data la muzeul asta sa gasesc raspunsuri la intrebarile cu care am plecat azi pentru ca e aproape, pentru ca e un loc primitor si pentru ca este acces gratuit pentru toate categoriile de vizitatori. Ca urmare a acestui fapt nu mai pot gasi o scuza pentru ignoranta.
Muzeul il gasiti aici http://www.muzeul.uaic.ro/ro.html dar e mult mai interesant daca il vizitati pe strada Titu Maiorescu.
