La „Dimineți liniștite” fiecare zi aduce ceva nou. Totul e rutină și cu toate acestea oamenii se trezesc în fiecare dimineață așteptând ceva nou. Sunt vreo 40 de bătrâni care preferă să își petreacă ultimii ani din viață într-o casă în care nu le lipsește nimic, în care știu că oricare le-ar fi nevoile, este cineva, la capătul firului, care le va veni în ajutor. Sunt oameni care și-au lăsat viața acasă și încep una aproape nouă aici.
M-am dus sa fac pe sociologul și m-am trezit un confident. O străină căreia au simțit nevoia să îi vorbească, să îi povestească despre viața lor de dinainte, să îi povestească despre viața lor de acum. În fața lor am simțit că eternitatea timpului nu mi-ar ajunge pentru a sta de vorbă, pe îndelete, cu fiecare dintre ei.
În fiecare cameră oamenii și-au adus de acasă mobilă, poze, animale de companie și amintiri. Despre toate astea oamenii aceștia au simțit nevoia să îmi vorbească. Despre cum au cumpărat din primul salariu dulapul din colț, despre rafturile de haine pe care le-au lăsat acasă pentru că nu au destul de mult spațiu în camera lor, despre copiii lor, despre colajul de pe perete unde sunt aliniate cu grijă poze tip buletin făcute în fiecare an din viață pentru a surprinde un chip ce îmbătrânește, despre ani și despre viață.
I-am întrebat pe oameni dacă se plictisesc și dacă este ceva ce vor să facă pentru ca zilele să treacă mai ușor. Mi-au spus că nu îi interesează nimic, că până și activitățile care se fac deja îi plictisesc și că ei nu își doresc decât să se odihnească pentru viața zbuciumată pe care au avut-o. Televizorul îl privesc rar pentru că nu vor să știe mare lucru despre lumea de afară. Oamenii de acolo preferă să doarmă cât mai mult, să facă menajul, să citească sau să mediteze la viața pe care au avut-o. Unii se bucură când cineva le trece pragul, alții se simt bine în singurătatea lor.
În locul ăsta nu ai impresia că timpul s-a oprit. Din contră, ți se pare că trece mult mai repede. Vezi oameni care relaționează, care se bazează unul pe celălalt, bărbați care visează la idile cu vecina de la masă, femei care se simt frumoase când atrag priviri, oameni care trăiesc prin viața copiilor lor.
Am învățat 2 lecții acolo:
1. Pentru toate momentele în care vrem să ne oprim din drum pentru că suntem obosiți trebuie să ne gândim că va veni un moment în care tot ce vom face va fi să ne odihnim.
2. Trebuie să profităm de forțele noastre înainte de a le pierde.
Pentru a doua lecție voi reveni cu detalii într-o altă zi.