Stau in fata calculatorului si vreau sa scriu. Nu stiu despre ce, nu stiu cum, dar simt nevoia de a-mi stoarce creierul de idei. Pentru ca am multe si pentru ca mi-e dor sa dezbat.
Prinsa in cotidian si in efortul de a ma exprima cat mai bine in franceza, am uitat sa mai dezvolt cuvinte. Practicarea unei limbi straine seamana cu caietul de vocabular pe care il aveam la scoala. In fiecare zi scrii cuvinte noi, de unele iti aduci aminte, de altele nu. Apoi totul se rezuma intr-o exprimare in care folosesti tot timpul aceleasi cuvinte.
Mie imi plac cuvintele. Stiu ca au o mare forta asupra noastra, stiu ca pot exprima stari, idei, sentimente, fapte... cate si mai cate. De aceea mi-a placut dintotdeauna sa ma joc cu ele.
Blogul acesta a insemnat pentru mine tapetul pe care mi-am expus ideile, cu cuvinte adunate din carti, din discutii, din parerile altora...din vocabularul meu. Opiniile celorlalti mi-au dat incredere ca nu scriu degeaba, ca pot sa imi argumentez parerile dar si ca am o buna pista pentru a evolua. Din acest motiv, cat am fost studenta am continuat sa scriu. Imi aduc aminte ca de multe ori umblam hai-hui o zi intreaga prin Iasi si seara ma apucam sa scriu despre ce am vazut sau despre ce am discutat cu altii. Apoi asteptam sa vad ce feed-back primesc de la cei care ma citeau, daca m-am exprimat bine sau daca am fost destul de clara in ceea ce spuneam. Am adorat anii de studentie in care imi stimulam intelectul in fiecare zi pentru a evolua, pentru a afla cat mai multe, pentru a dezvolta si mai multe.
De cand sunt in Franta am fost provocata in fiecare zi sa imi imbogatesc vocabularul. Sa scriu in el cat mai multe cuvinte si apoi sa le si retin. Aici nu aveam o constrangere din partea invatatoarei care ne verifica daca am invatat, aici constrangerea mi-am impus-o eu. Pentru ca stiu ca daca nu am destule cuvinte, nu pot sa ma exprim, nu pot spune ce imi trece prin minte. Stiu ca daca nu am destule cuvinte nu pot decat sa ascult si sa imi pastrez ideile pentru mine.
De asta in ultima vreme am uitat sa scriu. Nu-mi lipsesc cuvintele...poate ca-mi lipseste ordinea. Am un haos in idei, un amalgam de lumi ce vorbesc in mintea mea, un vocabular amestecat si o teama ca poate nu mai este nimeni sa ma asculte.
M-am inconjurat de carti pe care nu am timp sau nu am rabdare sa le citesc. Le deschid uneori, citesc cateva pagini si apoi ma simt rusinata ca uit sa ma dezvolt pe mine, ca uit sa invat. Prinsa in remuscari, vreau sa fac cat mai multe in acelasi timp si apoi e haos.
Daca am reusit astazi sa scriu e pentru ca e mai putin haos in mintea mea. Cerul albastru si senin m-au ajutat sa-mi pun ordine in idei.
Astazi, cuprinsa de remuscari, mi-as dori sa reincep sa scriu. Despre orice. Sa fiu provocata, sa regasesc oamenii care gandeau mai departe de cotidian, sa aflu pareri si sa schimb idei.