Ce-i drept, niciodată nu am fost fanatică cu cărțile. Adică nu m-am
înghesuit niciodată să fiu prima care cumpără cutare carte sau cutare autor.
Însă de câteva zile, bombardată de pozele lui de pe Facebook cu cititori si
cartea lui, mă cam rodea curiozitatea să citesc ultima carte a lui Coelho – Adulterul.
Nu l-am găsit în librărie ci într-un supermarchet. L-am luat fără să îl
răsfoiesc măcar si m-am grăbit să merg acasă pentru a rămâne doar eu cu el.
Ieri i-am dedicat toata ziua mea liberă pentru a o descoperi pe Linda. O femeie
ce avea lumea la picioare si cu toate astea era în pragul disperării. Pentru că
oamenilor nu le ajunge totul, pentru că vor întotdeauna mai mult. Cartea face o
trimitere subtilă la alchimist și la cele unsprezece minute care m-au adus să
îl cunosc pe Coelho. E o combinație de idei care analizează viața de cuplu și
societatea elvețiană în complexitatea și simplitatea lor. O carte ușoară dar
care îți deschide multe porți de gândire...dacă ești în căutare de așa ceva.
Cineva m-a întrebat dac îmi aduc
aminte de toate cărțile pe care le-am citit. Am răspuns că nu-mi aduc aminte în
totalitate însă am reținut idei...apoi fragmente scrise în caiete uitate. Din
cartea lui Coelho, printre altele, mi-a rămas în minte o discuție dintre personajul
principal și un șaman cubanez despre infidelitate. Cel din urmă susține că atât
femeile cât și bărbații simt aceeași dorință de a înșela însă bărbatul este cel
care trece la act cel mai des pentru că dăinuie în el nevoia de a procrea,
întocmai ca la începuturile omenirii. Argumentul este simplu : „Ați remarcat că oamenilor le este frică mai
mult de păianjeni și șerpi decât de automobile, cu toate că accidentele rutiere
ucid cei mai mulți oameni?Toate astea pentru că spiritul nostru este încă ancorat
în timpul peșterilor, când șerpii și păianjenii ucideau.”
Interesant punct de vedere.